baroc-1

Barocul şi iluminismul

[dropcap type=”1″]I[/dropcap]n cercurile stiintifice, termenul de literatura baroca naste controverse. Abordarea istorica plaseaza epoca baroca in contextul turbulentelor secolului al XVII-lea. Miscarea antireformista si razboiul de treizeci de ani au zguduit Europa si au lasat in urma suferinta si foamete.

In acest context, renuntand la optimismul Renasterii, barocul este caracterizat in special de trei motive: reflectia asupra mortii (memento mori), asupra caracterului trecator al vietii si al tuturor aspectelor ei (vanitas) si dorinta de a trai intens clipa (carpe diem). Confruntarile violente genereaza o astfel de atitudine contradictorie asupra vietii, ce oscileaza intre mai multi poli: preocuparea cu privire la moarte si la aspectul trecator al vietii, trairea intensa a vietii si entuziasmul religios. La fel ca si in arhitectura, operele literare ale epocii se folosesc de forme caracterizate de exagerari si de elemente de infrumusetare.

Barocul german – Dupa ce Umanismul si Renasterea au orientat privirea catre viata, creand o viziune laica a lumii, barocul transforma inca o data perspectiva, in contextul miscarii antireformiste: moartea este omniprezenta, iar pofta de viata este intotdeauna umbrita de certitudinea finalitatii. Doi dintre cei mai proeminenti autori ai epocii baroce, Christian Hofmann von Hofmannswaldau si Andreas Gryphius, abordeaza in sonetele lor tema “totul este desertaciune”. Decadenta morala si insingurarea omului in timpul razboiului de treizeci de ani sunt motive centrale ce se regasesc in multe dintre creatiile acestor doi autori.

clio-euterpe-and-thalia
Imaginea de mai sus le prezinta pe Cele trei muze. La fel ca in perioada Renasterii, miturile clasice au constituit un motiv frecvent intalnit in literatura baroca.

Martin Opitz. O importanta deosebita revine operei lui Martin Opitz. In afara de sonete, de ode si de drame, Opitz a scris „Cartea despre poezia germana’, in care a tratat delimitarea dintre genuri, mijloacele stilistice si modurile de utilizare a liricii. Prin apelul sau la utilizarea metricei accentuate, prin care sa se armonizeze accentul cuvintelor si accentul versului, autorul a creat premisa dezvoltarii liricii germane.

Alti autori ai epocii baroce. Pe langa Martin Opitz si Andreas Gryphius, trebuie mentionate numeroase alte nume si grupari literare din aceasta epoca. De exemplu, teoreticianul literar August Buchner, care definea poezia drept „pictura care vorbeste”. Printre discipolii sai s-au numarat numerosi poeti renumiti ai perioadei baroce. In prima jumatate a secolului al XVII-lea, in prim-plan au ajuns poetii din Konigsberg, printre acestia numarandu-se Johann Peter Titz, poet foarte productiv si admirator al lui Opitz, si Simon Dach, profesor de lirica si discipol al lui Buchner, care in scurta perioada de creatie a scris peste 1000 de poezii scurte, cu rezonanta sentimentala, folosind un limbaj simplu, popular. Un alt grup literar, cel de la Leipzig, era format din studenti si avea in centru pe Paul Fleming. Acesta poet baroc, de formatie medic, s-a opus modelelor lui Opitz si Petrarca. Temele centrale ce se regasesc in lirica grupulul de la Leipzig sunt dragostea si suferintele amoroase. Apar primele elemente ale unei limbaj liric specific german.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *