romantismul-timpuriu

De la Sturm und Drang la Romantismul timpuriu

[dropcap type=”1″]M[/dropcap]iscarea Sturm und Drang – Termenul Sturm und Drang provine de la drama cu acelasi nume a lui F. M. Klinger. Inceputul epocii este marcat de publicarea operei lui Herder Jurnalul calatoriei mele (1767), iar finalul este dat de calatoria de studii a lui Goethe in Italia. Creatiile acestei epoci reprezentau o rebeliune literara. In centrul noilor considerente estetice se afla acum geniul, si nu poetica normata de pana atunci.

Shakespeare a devenit modelul poetic, in timp ce Gottsched il renega datorita „lipsei de rigoare”, reprezentantii miscarii Sturm und Drang il apreciaza in mod deosebit, lucru demonstrat si de discursul lui Goethe De ziua lui Shakespeare (1771) si de compozitia lui Herder din colectia Despre stilul si arta germana (1773).

Drama. Forma literara preferata de miscarea Sturm und Drang a fost drama, careia i s-a atribuit un rol educativ. Reprezentantii curentului au preluat de la Lessing ideea dramei burgheze si au continuat-o. S-au distantat de normele rigide ale dramei, de cele trei unitati si de limbajul stilizat si elegant, optand pentru limba germana vorbita de oameni ce apartineau diferitelor paturi sociale. Aceste transformari sunt evidente in dramele faimoase ale acelei epoci: Hotii (1781) si Intriga si iubire (1784) de Friedrich Schiller si Gotz von Berlichingen (1773) de Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832). In drama schilleriana Hotii, ideea revolutionara se refera la libertatea individului in societate. In plus, opera arata si realitatea secolului al XVI-II-lea, caracterizata de saracie si de existenta bandelor organizate.

schiller
SCHILLER – Alaturi de Goethe, cel mai important poet, dramaturg si filosof german.

Aplecarea asupra unor probleme sociale actuale reprezinta o inovatie a dramei din perioada Sturm und Drang. In numeroase creatii dramatice din acea epoca se poate intalni motivul “inocentei seduse”, pe care reprezentantii miscarii il pun intr-o noua lumina. De la criticarea feudalismului, prin reprezentarea seniorului ca persoana care abuzeaza de nevinovatia poporului, se ajunge la criticarea moralei burgheze, care accepta astfel de manifestari. Dramele ce apartin miscarii Sturm und Drang au un element comun: la final, eroul sucomba in fata rapoartelor sociale existente, putandu-si pastra deseori identitatea doar prin crima ori sinucidere.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *