teatrul-odeon-din-bucuresti-1

Dramaturgia – Spectacolul de scenă

În teatrul tradiţional, actorii transmit pe o scenă trăirile interioare (sentimente, gânduri) şi evenimentele exterioare (acţiunea) ale unei drame, prin reprezentarea scenică a rolurilor şi prin interpretarea textelor. Prin dialoguri şi monologuri (în versuri sau proză) publicul poate să le afle caracterele şi să participe la întâmplări. Înainte ca o piesă de teatru să ajungă la prima ei reprezentaţie (premieră), se realizează punerea în scenă şi repetiţiile. Un regizor sta­bileşte împreună cu actorii rolul şi evoluţia lor. Şi dotările necesare unei reprezentaţii – deco­rurile, costumele, lumina, muzica – pot fi hotărâtoare pentru atmosfera şi impactul unei drame. În mod tradiţional, se face diferenţierea între trei genuri, teatrul, musicalul şi teatrul coregrafic. În teatrul modern, aceste genuri pot de multe ori să se întrepătrundă.

Timpul în teatru. O diferenţă esenţială între genul dramatic şi povestire se reliefează în durata de desfăşurare a acţiunii. În timp ce durata întâmplărilor dintr-o povestire poate fi influenţată în mod liber (întâmplările pot fi încetinite sau accele­rate şi pot fi realizate salturi temporale în viitor sau în trecut), prezentarea scenică a unei acţiuni este alcătuită în teatru din unităţi care se suc­ced. Prin caracterul prezent al evenimentelor, salturile temporale pot fi doar greu puse în scenă.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *