teatrul-odeon-din-bucuresti-1

Dramaturgia – Spectacolul de scenă

Tragedia și comedia. Cele două specii principale ale genului drama­tic sunt tragedia şi comedia. În tragedii se ajun­ge de regulă la moartea uneia sau a mai multor personaje, ori un erou se află într-o situaţie fără ieşire, din care va eşua indiferent de compor­tamentul lui. Conştiinţa acestei lipse de soluţii accentuează tragismul situaţiei. Factorul determinant al situaţiei tragice poate fi o vină sau o neînţelegere de care eroul este sau nu responsabil. Pe de cealaltă parte, comedia se termină cu un final fericit şi conţine multe situaţii comice.

În comparaţie cu tragedia, personajele se află într-un conflict care poate fi soluţionat, însă ei nu cunosc calea de ieşire. Deseori, sunt pre­zentate slăbiciuni umane într-o manieră exa­gerată sau grotescă. tn cazul operelor în care elementele tragice şi comice se întrepătrund vorbim despre o tragicomedie. Acestei subspe­cii îi aparţin acele lucrări cu final nefericit în care apar aspecte comice. La fel ca şi în cazul comediei, protagoniştii nu sunt săraci sau nobi­li, ci oameni din medii sociale diferite.

ȘTIAȚI CĂ …

Cele trei specii. În Grecia antică se făcea deosebirea Intre trei specii: tragedia, comedia şi satira. Termenul de satiră a apărut deoarece la respectivele spectacole participa corul satirilor (demonii fertilităţii ai lui Dionisos).

Termenul de „teatru” provine din cuvântul grecesc theatron, care în traducere literală înseamnă „scenă”.

O culoare interzisă. În mediul teatral, culoarea galben înseamnă ghinion. Această superstiţie a luat naştere la moartea lui Molière, care a murit pe scenă în timp ce îl juca pe Argan, bolnavul închipuit. Atunci când a suferit atacul de cord care l-a costat viaţa, dramaturgul francez era îmbrăcat în galben.

Toate rolurile din piesele de teatru greceşti erau jucate de bărbaţi, care îşi ascundeau figurile în spatele unor măşti. Până în epoca elisabetană era de neconceput ca femeile să apară pe scenă ca actriţe.

teatrul-grecia-antica
Basorelief al unui poet stând pe scaun (Menander) admirându-și măștile. (secolul I î. Hr. – începutul secolului I d. Hr.)

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *