bucuria-vetii-henri-matisse

Fauvismul

Numele de „fauviști“ desemnează un grup de pictori francezi, care, în jurul anului 1905, au primit apelativul „Ies fauves” („sălbaticii”) din pricina felului în care pictau – cu vopseluri țipătoare și nediluate. Aceștia foloseau în lucrările lor culori complementare (roșu și ver­de, albastru și portocaliu, de exemplu), utilizându-le atât pentru redarea personajelor, cât și a peisajelor, fără a ține cont de realitate.

Așa au apărut pomii roșii, mările galbene, fețele verzi. Henri Matisse a fost cel mai important reprezentant al acestei mișcări de scurtă durată, în 1908, gruparea se dizolvase deja.

Salonul sălbaticilor. Chiar dacă începuturi­le fauvismului au fost fixate în jurul anului 1898, această mișcare artistică a început să se dezvol­te de abia în anul 1905, când un grup de artiști conduși de Matisse și-a expus lucrările la salo­nul de toamnă de la Paris. Termenul de fauvist (care se traduce prin „sălbatic”) nu a fost gândit inițial ca un compliment.

Criticii îl foloseau în mod peiorativ, referindu-se la paleta coloristică a lucrărilor. Matisse a fost până la urmă acela care a rupt definitiv tradiția reprezentării natu­rale prin culoare (pictând, de exemplu, portre­tul unei femei cu o pată pe frunte, pentru a potența expresivitatea tabloului).

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *