planeta-pluto-imagine-detaliata

Granițele Sistemului Solar

Planeta pitică Pluton

[dropcap type=”1″]P[/dropcap]luton nu mai este considerat o planetă. Uniunea Astronomică (IAU) a decis în august 2006 să îl considere oficial pe Pluton drept planetă pitică, datorită mărimii sale reduse. Steaua a fost descoper­ită în anul 1930 de către Clyde W. Tombaugh.

În anul 1978 a fost pentru prima oară văzut satelit­ul Charon, ce a surprins în special prin mărimea sa: satelitul are un diametru de 1.192 kilometri, ceea ce înseamnă jumătate din mărimea lui Pluton. Din această cauză, cele două corpuri cereşti sunt con­siderate a fi un sistem planetar dublu. Pluton are nevoie de 247,7 de ani pentru a înconjura Soarele şi prezintă o orbită atât de excentrică, încât se apropie uneori mai mult de Soare decât planeta Neptun. Vreme îndelungată nu au existat prea multe infor­maţii despre planeta pitică Pluton, deoarece poate fi observată doar cu telescoape foarte mari.

Sistemul Pluton-Charon.

Nicio navetă spaţială nu a ajuns până în prezent la sistemul Pluton-Charon. Din această cauză, toate informaţiile de care dispunem au la bază doar observaţiile făcute cu telescoapele de pe Pământ şi câteva imagini furnizate de telescopul Hubble.

Densitatea medie a lui Pluton este de 2 g/cm3, cauză din care se pre­supune că nucleul este format din rocă şi gheaţă. La suprafaţă, temperatura ajunge până la -205 °C. Deasupra suprafeţei, atmosfera îngheţată se com­pune din metan şi din azot. La rândul său, Charon pare acoperit de apă îngheţată şi metan.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *