scriptorium-cover

Literatura în Evul Mediu

Biserica – protectoarea cunoaşterii. În jurul secolului al V-lea, odată cu căderea Imperiului Roman şi extinderea fenomenului de migraţie a popoarelor, începe Evul Mediu, care va dura până în secolul al XV-lea. În aceas­tă lungă perioadă de timp, dominată de războ­aie şi transformări sociale (desfiinţarea marilor oraşe şi îndreptarea către feudalism), nu a luat naştere o cultură comparabilă cu cea greco-latină. Latina, care fusese preluată de religia creştină pentru liturghie, a devenit limbă literară, fapt ce a facilitat schimbul cultural dintre ţări. Biserica era deci instituţia care deţinea şi monopoliza practic cunoaşterea. În paralel, în epoca medievală s-au dezvoltat noile limbi romanice şi germanice şi, odată cu ele, au apărut şi literaturile naţionale.

Naşterea unor noi limbi. Latina a pierdut treptat teren în faţa noilor sisteme de comuni­care, deoarece au luat naştere limbile germa­nice şi romanice. Fundamentul primelor noi limbi a fost aşa-numita latină vulgară sau popu­lară, utilizată în Roma pe scară largă, pe care soldaţii şi administratorii romani au adus-o în ţările pe care le-au cucerit. După căderea Impe­riului Roman, latina vulgară s-a dezvoltat şi diversificat în continuare, până când din ea s-au format limbile romanice (italiana, franceza, provensala, castiliana, catalana, galiciana-portugheza, româna). În spatele graniţelor stabilite pe malurile Dunării şi ale Rinului, în timpul luptelor dintre romani şi triburile germanice, au apărut limbile germanice (engle­za, germana, daneza, suedeza, norvegiana). Multe din noile limbi s-au dezvoltat doar ca un mediu de exprimare cultural. Astfel, o germană comună şi elevată a fost creată abia când au apărut umaniştii şi Martin Luther.

Fiecare pătură socială cu genul ei literar. Societatea strict medievală se împărţea în trei clase. În toate dintre cele trei pături sociale erau cultivate anumite genuri literare, în conformi­tate cu valorile aferente lor.

  • De exemplu, idealurile nobililor au fost imor­talizate prin epica veche franceză. Abia odată cu trecerea de la nobilimea războinică la cea de curte au luat naştere în clasa conducătoare lirica de dragoste şi povestirile fantastice, în care erau exprimate perspectiva acesteia despre lume şi idealurile ei. Exemple reprezentative sunt minnesangul şi poeziile cavalereşti.
  • Clerului îi datorăm o vastă literatură morală şi religioasă.
  • Poporul intona frumoase cântece tradiţionale, din care marea lor parte s-a pierdut în timp, deoarece nimeni nu le-a scris vreodată. În Evul Mediu târziu, a apărut o nouă clasă socială, burghezia, care a lăsat moştenire spiritul prac­tic în povestiri umoristice şi satirice.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *