literatura-latina

Literatura latină

Grecii ca model. În anul 146 î.Hr., Grecia a devenit provincie a Imperiului Roman. Literatura, arta şi ideologia greacă, care tocmai căzuseră pradă decadenţei, au fost propagate din acel moment datorită Imperiului Roman. Contactele greco-romane fuseseră însă stabilite mai devreme, aşa cum o dovedeşte cazul lui Livius Andronicus. Se ştie că acest sclav vorbitor de limba greacă a fost trimis la Roma, unde a tradus mai multe opere elene în limba latină, precum Odiseea lui Homer. Până în secolul I d.Hr., literatura latină a fost puternic influenţată de literatura greacă. Cele mai im­portante genuri dramatice (epopeea eroică, liri­ca, teatrul) au fost dezvoltate mai departe după modelul grecesc.

Acest lucru nu a condus totuşi la concesii în dome­niul calităţii sau a importanţei operelor. în aşa-numitele genuri secundare (retorica, scrieri­le istorice, satira) se poate chiar observa o mai mare originalitate a autorilor latini.

Latina, limba universală. Literatura latină nu cuprinde doar operele create pe durata Impe­riului Roman (secolul al IlI-lea Î.Hr. – secolul al V-lea d.Hr.), ci şi nenumărate creaţii din Evul Mediu (Secolele V-XV), deoarece limba latină a fost în continuare folosită ca mediu de propa­gare a culturii în Apus. Deşi nu era nici atât de variată sau flexibilă şi nici atât de armonioasă ca limba greacă, datorită conciziei şi moderaţiei, latina a devenit mijlocul ideal de exprimare pentru un popor de jurişti şi oratori, aşa cum era cel roman. Influenţa latinei a continuat până în Renaştere, deoarece mulţi umanişti nu scri­au numai în limba lor maternă, ci în continua­re şi în latina nouă.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *