catedrala-din-vilnius-arhitectura-realizata-in-stil-neoclasic

Neoclasicismul

[dropcap type=”1″]D[/dropcap]in cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și până la începutul secolului al XIX-lea s-a dez­voltat un stil născut ca reacție la ornamentația capricioasă, jucăușă a rococo-ului, așa-numitul neoclasicism.

După cum reiese și din numele aces­tui stil, artiștii au ales să se reîntoarcă la idealuri­le estetice ale antichității greco-romane, pe care le-au adaptat exigențelor vremii, dotându-l cu ele­mente inovatoare. Arhitectura s-a orientat după formele simple are construcțiilor clasice, iar arhitecții s-au dezis de curbele artistice caracteris­tice barocului și rococo-ului.

Grădinile englezești. Una dintre cele mai impor­tante contribuții ale neoclasicismului britanic a fost dezvoltarea unui nou stil în amenajarea peisagis­tică, radical diferit de grădinile franțuzești. Aceste noi parcuri de mari dimensiuni încercau să imite ambientul natural. Ruine nou amplasate aveau rolul să confere grădinilor amenajate natural un aer mis­terios. Chiar dacă grădinile englezești par naturale, ele sunt create în mod artificial, având puțin în comun cu idealul romanticilor de întoarcere a omu­lui la natură.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *