organele-de-simt

Organele de simț

Receptorii umani

[dropcap type=”1″]P[/dropcap]entru a se putea adapta la modificările care au loc și pentru a se putea dezvolta în mediul său înconjurător, corpul uman are nevoie de o conectare permanentă la lumea exterioară. În cazul receptorilor umani, avem de-a face cu un grup de unelte sensibile, care percep lumea exterioară și care informează în mod constant centrul de control, pentru ca adaptarea cor­pului să poată avea loc. În acest scop, acesta deține organele de simț. Există cinci organe de simț pe care le cunoaște oricine: vederea, auzul, simțul tactil, gustul și mirosul.

Însă, în afara acestor simțuri cunoscute, dispunem și de alte percepții senzoriale, care au un aport important în cadrul primirii de informații din lumea exterioară.

Cinci simțuri… sau mult mai multe? Cele cinci simțuri clasice dețin câte un organ în corp care se ocupă de preluarea informației. Astfel, vederea se realizează cu ajutorul ochilor, mirosul prin nas, auzul prin urechi, gustul prin limbă și simțul tactil prin piele.

cele-cinci-organe-de-simt
Principalele 5 simțuri ale omului și organele de simț corespunzătoare ale acestora

Corpul prelucrează însă mult mai multe infor­mații din mediul său înconjurător, cum ar fi temperatura, presiunea, umiditatea, durerea, greutatea, localizarea în spațiu. În general, simțurile care nu aparțin celor cinci clasice sunt desemnate drept subdomenii ale simțului tac­til (presiunea, temperatura,…), chiar dacă țesu­tul tendoanelor, articulațiile și mușchii dețin și ele receptori sensibili, așa-numiții proprioreceptori. În cele din urmă, mai există și alte simțuri, orientate mai mult spre interior, pre­cum setea, foamea și oboseala.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *