oameni-faimosi-discutand-divina-comedie

Trecerea la Renaştere

[dropcap type=”1″]Î[/dropcap]n propriul său stil – Între secolul al XlV-lea şi al XV-lea, poezia provensală a fost extrem de importantă în întreaga Europă. Unii scriitori doreau totuşi să abordeze şi alte căi şi să depăşească tematica strictă (În principiu de natură romantică şi subordonată regulilor iubirii de la curte) şi tehnicile liricii provensale. Ei au descoperit aceste noi căi într-o manieră de reprezentare subiectivă, care le-a oferit posibilitatea de a-şi exprima sentimentele într-un mod mai personal şi mai reflexiv.

Astfel, pot fi recunoscute primele caracteristici ale noii arte poetice renascentiste, care se va raspandi în scurt timp la nivelul întregii Europe. Printre cei mai renumiti poeţi din această perioadă se numară Dante şi Petrarca în Italia, Francis Villon în Franca şi Jorge Manrique în Castilia.

Dante Alighieri – În tinereţea sa, Dante Alighieri (1265-1321) a cunoscut-o pe Beatrice Portinari. Această întâlnire a fost decisivă pentru viaţa şi opera sa, precum şi pentru poezia europeană. În compoziţia sa Viaţă nouă, el îşi adună poeziile şi unele comentarii în proză, pe care i le dedicase lui Beatrice. El a idealizat-o şi a vazut în ea simbolul iubirii umane care conduce spre Dumnezeu. Capodopera sa este însă Divina Comedie, un poem alegoric de mare întindere, cu strofe a câte trei versuri, o formulă pe care Dante a ridicat-o la rangul de ideal. Poetul florentin ne relatează în Divina Comedie despre călătoria lui în Iad (Infern) şi în Purgatoriu, în compania poetului latin Vergiliu, şi prin Paradis, însoţit de Beatrice.

DanteAlighieri
În Divina Comedie, Dante a folosit ca model iubirea sa din tinereţe, pe Beatrice.

Divina Comedie.  Această creaţie artistică, de o virtuozitate poetică neobişnuită, prezintă ca nicio altă operă lumea creştină a Evului Mediu. Divina Comedie este alcatuită din trei parţi (Infernul, Purgatoriul şi Paradisul), care cuprind fiecare câte 33 de cânturi şi un cânt introductiv. Superba colecţie de cunoştinţe teologice, ştiinţifice şi filosofice, cu o structură strictă, prezintă în totalitatea ei tema care îi preocupă cel mai mult pe oamenii din Evul Mediu – salvarea personală şi soarta sufletelor într-o altă lume. Dante Alighieri creează cu sentiment şi realist această lume simbolică, având o inspiraţie aproape prevestitoare.

Petrarca Il Canzoniere – Francesco Petrarca (1304-1374) nu a fost doar un poet, ci şi un mare umanist, care şi-a dedicat viaţa studiului clasicilor. Astfel, el a avut o contribuţie importantă la pregătirea Renaşterii, care avea să debuteze foarte curând în Italia. Petrarca scria în latină şi italiană. Limba latină o folosea pentru operele pe care le considera deosebit de însemnate. Însă tocmai II Canzoniere (Cartea de cântece), o lucrare scrisă în italiană, avea să devină cea mai cunoscută şi reprodusă operă a sa. Ea cuprinde poezii dedicate Laurei, obiectul iubirii sale pasionale şi neîmplinite. Atât tema, cat şi strofele (În special sonetul) şi stilul (clar şi precis) au fost imitate mai târziu de poet precum Garcilaso de la Vega sau Pierre de Ronsard.

Iubitor de carte. Petrarca era un adevarat fanatic al cărţii. Deţinea una dintre cele mai valoroase biblioteci din acea perioadă şi a propus administraţiei oraşului Veneţia să o pună la dispoziţia publicului larg, după moartea sa. Din păcate acest proiect nu a putut fi pus în practică, deoarece colecţia s-a pierdut. Ca un mare erudit şi un fan pasionat al Clasicismului, se spune că ar fi plâns odată din cauza unui manuscris al lui Homer. El a încercat să înveţe limba greacă pentru a putea citi acea operă în limba ei originală.

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *